joi, iunie 13, 2024
AcasăExterneChina, Rusia și Iran, legături din ce în ce mai tulburi împotriva...

-

China, Rusia și Iran, legături din ce în ce mai tulburi împotriva Occidentului. Cum arată noul război rece

China își întărește legăturile tulburi cu Rusia și Iran. Cele trei țări împărtășesc aceeași ură față de Occident și o manifestă tot mai tare pe fondul războiului dintre Israel și Hamas, continuării agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei și intensificării amenințărilor Beijingului împotriva Taiwanului.

Atât China cât și Moscova speră la un lucru, fără să-l menționeze deschis. Ce s-ar întâmpla dacă conflictul sângeros din Gaza, care crește furia împotriva Israelului în întreaga lume, ar escalada în Orientul Mijlociu? Iranul își folosește partenerii din regiune pentru a determina Israelul să-și extindă operațiunile în Liban și în alte țări într-o zonă care a devenit un veritabil butoi de pulbere. Consecința unui război regional: slăbirea ajutorului militar american pentru Ucraina și Taiwan. Probabil că, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, situația geopolitică globală nu a fost atât de fluidă și periculoasă, foarte puțini politologi îndrăznind să prezică evoluția evenimentelor în săptămânile următoare, comentează jurnalistul francez Pierre-Antoine Donnet într-un articol publicat pe asialyst.com.

Regimul chinez manifestă totuși o mare prudență, abținându-se cu grijă să-și dezvăluie cărțile. Profund angajat alături de Moscova de ani de zile, Beijingul nu a depășit niciodată în public linia roșie. Deși a furnizat arme Moscovei pentru a o ajuta să lupte în Ucraina, liderul chinez Xi Jinping este perfect conștient de faptul că trecerea Rubiconului ar duce imediat la sancțiuni masive împotriva Chinei din partea SUA și a multor aliați ai săi. Aceste sancțiuni ar veni însă în cel mai rău moment pentru o economie chineză aflată într-o criză nemaivăzută de zeci de ani, la care se adaugă tensiuni sociale, și ele fără precedent de mult timp.

Vladimir Putin, la rândul său, observă cu o plăcere nedisimulată reducerea treptată a ajutorului occidental pentru Ucraina. Contraofensiva armatei ucrainene nu a dat rezultatele așteptate de președintele Volodimir Zelenski, în timp ce, pe fondul instalării iernii, armata rusă încă are rezerve de încorporare, probabil superioare armatei ucrainene.

Regimul mullahilor iranieni, la rândul său, este blocat de mai bine de un an într-un protest fără precedent al femeilor și tinerilor. Ceea ce îl împinge să supraliciteze în Orientul Mijlociu sperând în secret la o conflagrație generală de care ar putea beneficia. Dar este conștient și de amenințarea militară din partea Statelor Unite, care au desfășurat o armată considerabilă în zonă și a avertizat Teheranul împotriva consecințelor destabilizarii deliberate a regiunii. Iranul s-a abținut până acum să declare ostilități împotriva Israelului și a aliatului său american.

„Conduită periculoasă și destabilizatoare”

Aparenta relaxare a tensiunilor chinezo-americane proclamată de Xi Jinping și Joe Biden cu ocazia summitului de la San Francisco din 15 noiembrie a fost urmată de reluarea tensiunilor între China și Filipine și de avertismente către Japonia.

Flota chineză hărțuiește de câteva săptămâni navele filipineze aflate în Marea Chinei de Sud. Beijingul și Manila se acuză reciproc de o escaladare periculoasă. Această postură belicoasă a Chinei nu este o coincidență. Ea se regăsește, fără îndoială, în apropierea foarte clară dintre Filipine și Statele Unite, după ce Manila a permis armatei americane să-și întărească prezența militară în teritoriul său, inclusiv în zonele apropiate de Taiwan.

Scopul Beijingului este de a descuraja toate țările riverane Mării Chinei de Sud să urmeze exemplul Filipinelor, a declarat Ray Powell, directorul grupului SeaLight de la Universitatea Stanford, specializat în analiza incidentelor maritime. „China dorește să comunice faptul că își exercită ceea ce consideră a fi suveranitatea sa în Marea Chinei de Sud și că, prin urmare, este de dreptul ei să decidă asupra activităților care se desfășoară acolo”, precizează el, citat de Foreign Policy.

Această evoluție vine după o lungă „lună de miere” între Manila și Beijing, sub fostul fostul președinte filipinez Rodrigo Duterte. Venirea la putere a lui Ferdinand „Bongbong” Marcos Jr., pe 30 iunie 2022, a modificat cu 180 de grade postura diplomatică a Filipinelor. Îndepărtându-se de China, Filipine se apropie acum de Washington, reactivând un tratat de asistență militară datând din anii 1950.

Manila a anunțat luni, 11 decembrie, că l-a convocat pe ambasadorul chinez și a ridicat posibilitatea de a-l expulza după incidentele navale din Marea Chinei de Sud. Declararea ambasadorului chinez Huang Xilian drept persoană indezirabilă în Filipine „trebuie luată în considerare cu seriozitate”, a spus purtătorul de cuvânt al Ministerului filipinez de Externe. China a răspuns că operațiunile efectuate de paza sa de coastă împotriva navelor filipineze au fost „profesioniste” și „măsurate”.

Potrivit videoclipurilor difuzate de Garda de Coastă filipineză, navele chineze au tras cu tunuri cu apă asupra bărcilor filipineze în timpul a două misiuni separate de aprovizionare, sâmbătă 9 decembrie și duminică 10 decembrie. O ambarcațiune filipineză și o navă chineză de pază de coastă s-au ciocnit apoi în apropierea atolului Second Thomas, în apele Insulelor Spratly, ambele țări acuzându-se de incident. Aceste ultime confruntări au fost cele mai intense dintre navele filipineze și chineze din ultimii ani.

Un preț de plătit

Manila și Beijingul au o lungă istorie de dispute maritime în Marea Chinei de Sud, o zonă strategică de aproape patru milioane de kilometri pătrați bogată în hidrocarburi și care este tranzitată anual de mărfuri în valoare de miliarde de dolari. „Nimeni, cu excepția Filipinelor, nu are dreptul legitim sau temeiul legal de a opera oriunde în Marea de Vest a Filipinelor”, a spus Ferdinand Marcos. La 1 decembrie, Departamentul american de Stat a cerut Chinei să „renunțe la conduita sa periculoasă și destabilizatoare” pe mare, reafirmând în același timp disponibilitatea Statelor Unite de a apăra Filipinele în cazul unui atac militar.

„Mă aștept ca astfel de incidente să devină și mai frecvente și mai persistente”, a declarat pentru pentru AFP Jay Batongbacal, directorul Institutului de Afaceri Maritime și Dreptul Mării de la Universitatea din Filipine. „Trebuie să profităm de această ocazie pentru a ne consolida alianțele și parteneriatele și să ne pregătim pentru ce e mai rău, pentru că este clar că (chinezii, n. red.) vor continua să ne interzică accesul la drepturile și resursele noastre ca țară”, a adăugat el.

În opinia lui Song Zhongping, analist și fost ofițer al armatei chineze, Manila „se simte încurajată să provoace China” datorită sprijinului american. „Dacă Filipinele mențin acest curs și consideră că pot provoca China cu sprijinul țărilor din afara regiunii, atunci un conflict sau un alt eveniment ar putea izbucni la reciful Ren’ai sau pe insula Huangyan”, a avertizat el, folosind terminologia chineză pentru atolul Second Thomas și Scarborough Shoal.

Beijingul revendică aproape toată Marea Chinei de Sud, inclusiv apele și insulele apropiate de coastele vecinilor săi. China pur și simplu a ignorat decizia Tribunalului Internațional de la Haga din iulie 2016, considerând-o „fără temei legal”. Filipine, Brunei, Malaysia, Taiwan și Vietnam revendică, de asemenea, mai multe recife și insulițe din această mare, dintre care unele pot conține rezerve bogate de petrol.

În spatele acestor incidente maritime, mesajul fără echivoc de la Beijing este probabil și următorul: „Veți plăti un preț pentru apropierea de Washington”. Regimul de la Beijing testează în același timp voința Statelor Unite de a-și apăra noul aliat. Celălalt mesaj este în mod clar un avertisment care vizează toate celelalte țări din regiune: tendința de a te apropia de Statele Unite nu ar putea avea loc fără o reacție din partea Chinei.

Refuz clar și fără ambiguitate

Un episod fără precedent indică totodată dorința Chinei, de-acum tot mai clară, de a nu face presiuni asupra Rusiei pentru a pune capăt războiului din Ucraina. În timpul scurtei vizite din 7 decembrie la Beijing a președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen și a președintelui Consiliului European Charles Michel, Wang Lutong, directorul pentru Europa la Ministerul chinez de Externe, a fost extrem de sincer. În timp ce liderii europeni au îndemnat din nou Beijingul să facă presiuni asupra Moscovei, Wang Lutong a declarat laconic în fața câtorva jurnaliști: „Rusia este o țară suverană și independentă și își ia deciziile pe baza propriului interes și a propriei securități naționale”.

În limbaj diplomatic, aceste remarci înseamnă un refuz clar și fără ambiguitate care spune multe despre sprijinul politic pe care China îl acordă lui Vladimir Putin. Beijingul nu s-a exprimat niciodată atât de clar în public. Până acum, diplomația chineză a menținut o anumită ceață, deși Xi Jinping și omologul său rus Vladimir Putin și-au afișat în mod repetat pozițiile foarte apropiate pe teme legate de situația internațională. Acest refuz nu a împiedicat-o pe Ursula Von der Leyen să spună că este „foarte mulțumită că a fost de acord cu președintele Xi că relațiile comerciale ar trebui să fie echilibrate” între China și Uniunea Europeană. Liderul chinez a cerut „să răspundem împreună provocărilor globale și să lucrăm împreună pentru a promova stabilitatea și prosperitatea în lume”, o narațiune binecunoscută din partea liderului Chinei comuniste.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, și-a exprimat, la rândul său, speranța că China va fi conștientă de „consecințele grave” ale unei escaladări în strâmtoarea Taiwan sau în Marea Chinei de Sud, într-o aluzie clară la operațiunile militare neîncetate chineze în apropiere vechii Formosa. „Suntem îngrijorați de tensiunile tot mai mari din strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud”, a spus Charles Michel la o conferință de presă după o întâlnire cu oficiali chinezi la Beijing. „Vreau să cred că China este pe deplin conștientă de consecințele grave ale oricărei escaladăti în această regiune”, a insistat el.

„Pregătiți pentru orice eventualitate”

Cel mai recent exemplu de operațiuni militare comune chinezo-ruse în teatrul din Asia de Est avut loc joi, 14 decembrie, când două avioane militare chineze și patru avioane militare rusești au pătruns în zona de apărare aeriană a armatei sud-coreene. Aeronavele au intrat și au ieșit din Zona de Identificare a Apărării Aeriene a Coreei (Kadiz) din Marea de Est, cunoscută și sub numele de Marea Japoniei, între orele locale 11.53 a.m. și 12.10 p.m., fără a intra în spațiul aerian al Coreei de Sud. Ca răspuns, Coreea de Sud a desfășurat avioane de luptă pentru a „se pregăti de orice eventualitate”.

Mai multe exerciții aeriene comune au avut loc în ultimii ani în zonă. Acest ultim episod va servi drept avertisment atât pentru Coreea de Sud, cât și pentru Japonia, situată în apropiere. Oferă măsura proximității militare dintre China și Rusia, notează jurnalistul francez.

Narativele chinezilor au evoluat și în ceea ce privește Japonia. La rândul său, Tokyo și-a consolidat legăturile militare cu Statele Unite în ultimii ani și a adoptat în 2022 un program masiv de reînarmare concomitent cu creșterea bugetulului militar de la 1 la 2% din PIB în următorii cinci ani, un nivel fără precedent din 1945.

Într-un interviu acordat agenției de presă Kyodo, generalul chinez He Lei a explicat că, deși China nu dorește un război cu Japonia din cauza disputei teritoriale asupra Insulelor Senkaku (Diaoyu în chineză), situate în Marea Chinei de Est și revendicate de ambele țări, aceasta „nu se teme” de un conflict militar.

Oficialul militar chinez, fost președinte al Academiei de Științe Militare a Armatei de Eliberare a Poporului (PLA), a adăugat că există posibilitatea ca Beijingul să vizeze aceste insule în cazul în care ar decide să recurgă la forță pentru a se „reunifica” cu Taiwanul, conform Japan Times. Printre rândurile acestei declarații apare, pentru prima dată atât de clar, hotărârea clară a Chinei de a recâștiga controlul asupra acestor insule care au intrat sub administrația japoneză în 2012.

Avertismentele generalului chinez nu s-au oprit aici. Beijingul intenționează, potrivit acestuia, „să-și protejeze cu fermitate teritoriul național, suveranitatea și interesele sale maritime” în cazul în care Japonia își continuă „provocările”. Tokyo nu ar trebui să nu subestimeze „voința puternică și determinarea” armatei chineze, avertizează el.

Noul război rece

În numărul său din 9 decembrie, revista de geopolitică Le Grand Continent observă că natura războiului rece s-a schimbat profund din anii 1960, din timpul confruntării dintre Washington și Moscova. „Există o mare diferență între bipolaritatea Războiului Rece și confruntarea bidirecțională cu China și Rusia în care sunt implicate în prezent Statele Unite și aliații săi”, explică publicația citată. Dacă formele acestei confruntări sunt similare (spionaj, represalii diplomatice, propagandă, arestări de jurnalişti şi oameni de afaceri, competiţie pentru resurse în ţări terţe, represiune împotriva disidenţilor), „prima diferenţă crucială constă în faptul că confruntarea nu este între capitalism și comunism, așa cum a fost cazul în timpul Războiului Rece”.

Diferența, conform revistei, este că „democrația se confruntă cu probleme serioase” într-un moment în care conducerile din China și Rusia „se bucură de un sprijin larg în propriile lor societăți”. A doua diferență este că, în timpul Războiului Rece, Statele Unite erau la apogeul puterii lor globale. Astăzi trec printr-o criză internă gravă, în timp ce China și Rusia încearcă să profite de acest lucru și să le conteste parțial hegemonia. A treia diferență este că bipolaritatea a fost înlocuită de o lume compusă din mai mulți actori statali, cu puteri și capacități diferite, dar în care niciunul nu este capabil să-și impună pe deplin voința asupra celorlalți.

Le Grand Continent mai scrie că Rusia nu trebuie neglijată, adică să o considerăm mai puțin relevantă. Deși Vladimir Putin are mai puține resurse decât Xi Jinping, Statele Unite sau Europa, „voturile de la ONU privind războiul din Ucraina au arătat că un număr considerabil de guverne nu îl condamnă pentru că Rusia le vinde energie, metale, produse agricole și arme”. Când vine vorba de Statele Unite și China, cele mai mari două puteri ale lumii „sunt atât de bine adaptate încât nu poate exista un câștigător, ci doar învinși. Prin urmare, primul semn al unui adevărat dezgheț va veni atunci când ambele țări vor recunoaște că niciuna nu o poate domina pe cealaltă”, conchide Le Grand Continent.

La acest trio China-Rusia-Iran ar trebui adaugată Coreea de Nord. Acest „stat lipsit de scrupule” nu-și ascunde livrările de arme și muniții către Rusia pentru a ataca în Ucraina. Deși Beijingul nu poate ignora aceste livrări, nici nu face nimic pentru a le descuraja, scrie Pierre-Antoine Donnet.

Articole SIMILARE

spot_img

Ultimele Articole