Recent, experiența sibianului Radu Alexandru Nica la conducerea Teatrului Metropolis din București a stârnit o dezbatere națională privind controlul politic asupra instituțiilor culturale prin intermediul managerilor interimari. Nica a fost înlocuit la conducerea teatrului, iar această schimbare a generat reacții din partea unor personalități marcante ale culturii române.

Performanțe remarcabile sub conducerea lui Radu Nica

În perioada în care a fost manager interimar al Teatrului Metropolis, Radu Nica a reușit să aducă instituția la un grad de ocupare a sălii de 96%, comparativ cu 36% înainte de mandatul său. De asemenea, încasările teatrului au crescut semnificativ, apropiindu-se de 2 milioane de lei în acest an. Aceste rezultate au fost apreciate de regizori și actori, care au subliniat energia și reîntoarcerea publicului tânăr la teatru.

Întrebări privind schimbarea conducerii

Înlocuirea lui Radu Nica a fost realizată prin neprelungirea interimatului său, fără a fi organizat un concurs pentru funcția de manager. Această practică a stârnit îngrijorări în rândul profesioniștilor din domeniu, care consideră că interimatele prelungite subminează autonomia instituțiilor și dezvoltarea pe termen lung a proiectelor culturale.

Apeluri pentru transparență și concursuri deschise

Federația Teatrelor Metropolitane din Capitală a lansat o petiție online în care solicită organizarea urgentă a concursurilor pentru ocuparea posturilor de manager în teatrele din București. Aceștia subliniază necesitatea unor comisii formate exclusiv din profesioniști independenți, pentru a asigura autonomie profesională și responsabilitate în conducerea instituțiilor culturale.

Mesajul lui Radu Nica

În urma schimbării sale, Radu Nica a transmis un mesaj clar: „Nu încercați să schimbați prea mult, nu deranjați status quo-ul, nu vizați performanțe excepționale.” Această declarație reflectă realitatea complexă a managementului cultural în România și provocările cu care se confruntă profesioniștii din domeniu.

Cazul Teatrului Metropolis ridică întrebări esențiale despre modul în care sunt gestionate instituțiile culturale și despre echilibrul dintre performanță artistică și influențele politice în procesul decizional. Este esențial ca aceste instituții să beneficieze de conducere stabilă și transparentă, pentru a-și îndeplini misiunea culturală în mod eficient.