Sursa poza si informatii: romania-insider.com

Cristian Geanaliu, Director Executiv, Piețe Globale, Garanti BBVA România: Inflația între politica monetară și realitatea fiscală

Cristian Geanaliu, Director Executiv al Piețelor Globale la Garanti BBVA România, examinează persistența inflației și dezechilibrul continuu între politicile monetare și fiscale care conturează perspectiva economică a României pentru 2026.

România își începe ultimul trimestru al anului 2025 într-un context macroeconomic complex. O inflație care depășește cu mult ținta băncii centrale, rate ale dobânzii ridicate, un deficit bugetar persistent și presiuni asupra finanțelor publice continuă să modeleze traiectoria economică pentru 2026, an care probabil va fi marcat de eforturi de ajustare fiscală și consolidare a stabilității macroeconomice.

Inflația rămâne peste ținta Băncii Naționale a României, în timp ce rata cheie a politicii este menținută la 6,50%, un nivel înalt, în urma unui ciclu de înăsprire care a început relativ mai târziu decât în alte țări din Europa Centrală și de Est, dar a continuat cu hotărâre.

Paralel, politica fiscală trece printr-o fază de ajustare structurală, care a inclus, printre altele, creșteri ale unor taxe indirecte (TVA și accize) și eliminarea plafonului de preț la electricitate. Chiar dacă aceste măsuri urmăresc realizarea unei consolidări fiscale pe termen mediu, ele generează și presiuni inflaționiste imediate și provocări de coordonare cu politica monetară. Chiar prin introducerea de măsuri menite să reducă cererea agregată, politica fiscală nu este complet restrictivă. Cheltuielile ridicate și angajamentele existente rămân expansioniste, exercitând presiune ascendentă asupra bugetului.

Evoluția dintre 2019 și 2025 a ratei politicii monetare, a inflației anuale și a ratei CORE2 ajustate arată tranziția treptată a politicii monetare de la o abordare acomodantă la una restrictivă. În perioada 2019-2021, rata politicii monetare a rămas sub rata inflației, ducând la dobânzi reale negative și conferind politicii monetare un caracter prociclic. În aceste condiții, creditarea și consumul au fost stimulate, alimentând presiunile inflaționiste.

Ulterior, pe fondul șocurilor energetice și geopolitice, inflația a accelerat brusc, depășind 17%, determinând banca centrală a României să inițieze un ciclu rapid de înăsprire monetară. Creșterea ratei cheie a politicii de la 1,75% la 7,00% până la sfârșitul anului 2023 a marcat trecerea către o politică restrictivă, caracterizată prin dobânzi reale pozitive și o ancorare mai fermă a așteptărilor inflaționiste.

Cu toate acestea, transmisia deciziilor de politică monetară la economia reală a fost asimetrică. În timp ce ROBOR a reacționat aproape imediat la modificările ratei politicii, IRCC s-a ajustat cu o întârziere semnificativă, reflectând diferențele structurale dintre piața interbancară și creditarea populației. Acest decalaj a atenuat impactul pe termen scurt al măsurilor restrictive asupra cererii interne, contribuind la persistența inflației peste banda țintă. Mai mult, lipsa de aliniere cu politica fiscală a slăbit transmisia monetară, forțând BNR să mențină dobânzi ridicate pe o perioadă extinsă, în contextul presiunilor inflaționiste continue și a deficitelor structurale persistente.

În timp ce politica monetară a trecut la o poziție restrictivă și contraciclică, politica fiscală a rămas pro-ciclică, contribuind la deficitele structurale ridicate și la adâncirea dezechilibrelor macroeconomice. În perioadele de creștere economică, veniturile suplimentare nu au fost utilizate pentru reducerea deficitului sau crearea unor rezerve fiscale, ci mai degrabă pentru a finanța cheltuieli mai mari și relaxări fiscale. Această abordare a perpetuat deficite mari chiar și atunci când economia opera peste potențial, iar structura rigidă a cheltuielilor – dominată de salarii, pensii și subvenții – a limitat semnificativ spațiul de ajustare fiscală.

O trăsătură recurentă a economiei României este lipsa de coordonare între politica fiscală și cea monetară, în special în perioadele electorale. Suprapunerea ciclurilor electorale și economice în perioada 2024-2025 a dus la o ajustare fiscală insuficientă, amplificând presiunile asupra finanțelor publice și mutând parte din povara stabilizării pe politica monetară, forțând Banca Națională să mențină o poziție restrictivă.

De-a lungul canalului cererii agregate, politica fiscală a intensificat presiunile inflaționiste, în timp ce măsurile temporare sau pe termen scurt au contribuit la menținerea așteptărilor inflaționiste ridicate. Acest mediu a consolidat spirala salariu-prețuri și a complicat misiunea băncii centrale, adâncind dezechilibrele structurale și expunând vulnerabilitățile economice.

Această dinamică este reflectată și în relația dintre deficitul bugetar și ciclul economic. Chiar și în anii în care economia opera aproape de potențial, cum a fost cazul în 2019, deficitul a rămas ridicat, iar în perioadele de încetinire economică, s-a adâncit semnificativ, confirmând natura prociclică a politicii fiscale.

Analiza datelor din grafic evidențiază persistența unui model fiscal prociclic. În 2019, economia a operat peste potențial (gap de output +0,9%), dar deficitul bugetar a ajuns la 4,3%, un exemplu clar de politică prociclică. În 2020, în contextul recesiunii generate de pandemie, impulsul fiscal a dus la un deficit de 9,2% din PIB, reflectând o abordare contraciclică. După 2021, însă, deficitele mari (peste 6% din PIB) au persistat, chiar și atunci când economia s-a apropiat de sau a depășit puțin potențialul. Datele pentru 2024 indică un deficit de 9,3%, asociat cu un gap de output negativ, semnalizând dificultăți în consolidarea fiscală și riscul menținerii unui dezechilibru structural pe termen mediu. În același timp, caracterul electoral al anului 2024 a limitat adoptarea de măsuri ferme de ajustare, menținând o poziție fiscală expansionistă care a subminat credibilitatea eforturilor de consolidare pe termen mediu.

Această evoluție confirmă că, deși politica fiscală a jucat un rol contraciclic în 2020, în restul perioadei analizate a rămas prociclică, cu deficite bugetare ridicate persistente atât în fazele de expansiune, cât și în perioadele de încetinire economică.

Planificarea reducerii treptate a deficitului bugetar pe parcursul unui orizont de șapte ani la sub pragul UE de 3% din PIB, alături de implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), sunt pași esențiali. Cu toate acestea, rămân insuficiente fără o disciplină fiscală credibilă. România se află în proces de ajustare fiscală, dar unele dintre măsurile recente continuă să genereze creșteri de prețuri pe termen scurt în întreaga economie, complicând coordonarea cu politica monetară.

Perioada următoare va fi definită de necesitatea sincronizării agendelor politice - consolidare fiscală printr-o reducere treptată a deficitului, absorbție eficientă a fondurilor PNRR și finalizarea reformelor solicitate de OCDE - într-un context în care BNR menține o politică monetară restrictivă și contraciclică, orientată spre ancorarea inflației și stabilizarea așteptărilor pieței. O politică fiscală transparentă și predictibilă este esențială pentru a crea un climat propice investițiilor și creșterii sustenabile.

Acesta este un conținut expert oferit de Garanti BBVA România.