Sursa poza si informatii: romania-insider.com

În data de 13 iunie, președintele României, Nicușor Dan, a adus un omagiu victimelor Mineriadei din iunie 1990, depunând coroane la Monumentul dedicat acestora și la “Kilometrul Zero al Democrației”. Aceste evenimente violente, cunoscute în memoria post-comunistă drept Mineriada din 13-15 iunie 1990, au fost marcate de reprimarea brutală a protestelor pro-democrație din Piața Universității, București, cu ajutorul minerilor și muncitorilor. Trista amintire a acelor zile include moartea a patru persoane și peste 1.300 de răniți.

Nicușor Dan a subliniat, cu privire la lipsa unui verdict final în cazul Mineriadei, că "justiția are obligația de a oferi claritate nu doar pentru a identifica și sancționa vinovații, ci și ca un act necesar de respect pentru dreptul societății românești de a cunoaște adevărul".

La întrebarea adresată de o victimă agresată în timpul Mineriadei dacă procesul de identificare a vinovaților va avea un rezultat și dacă el va interveni, Dan a răspuns afirmativ, adăugând totodată că aceasta nu va fi o prioritate imediată în lunile următoare.

Amintirea Mineriadei rămâne vie în conștiința multora. Manifestațiile au avut ca țintă guvernul condus atunci de Frontul Salvării Naționale și pe președintele Ion Iliescu, debutând din 22 aprilie 1990, după un miting electoral al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). În urma mitingului, câteva sute de persoane au blocat Piața Universității. În zilele ce au urmat, sute de mii de oameni s-au adunat în zonă, proclamând-o drept “Zonă Liberă de Neocomunism''.

Din balconul Universității, lideri studenți, intelectuali, revoluționari, actori și personalități culturale și științifice au luat cuvântul împotriva Frontului Salvării Naționale. Manifestanții au formulat rapid cereri clare, inclusiv interzicerea accesului în funcții publice a foștilor activiști comuniști și membri ai Securității, conform punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

În mai 1990, alegerile prezidențiale l-au confirmat pe Ion Iliescu ca președinte cu 85% dintre voturi, iar Frontul Salvării Naționale a câștigat 67% dintre voturile parlamentare, în ciuda promisiunilor anterioare de a nu participa la alegeri. După acestea, unii protestatari s-au retras din Piața Universității, însă alții au rămas și chiar au intrat în greva foamei. Conducătorii guvernului au începu planurile de eliberare a pieței, iar pe 11 iunie poliția a intervenit în forță și au fost efectuate numeroase arestări.

Iliescu a cerut ajutorul românilor pentru a restabili ordinea, acuzând manifestanții că ar fi legionari. Pe 14 iunie, minerii din Valea Jiului au fost aduși la București, unde Iliescu i-a îndemnat să ocupe Piața Universității. Protestatarii au fost brutal atacați, iar mai multe facultăți au fost devastate. Ziare și reviste independente, dar și sediile partidelor de opoziție, au fost ținta atacurilor minerilor.

Pe 15 iunie, sub presiunea crescândă din partea internațională, Iliescu a mulțumit minerilor pentru „restabilirea ordinii” și pentru „simțul civic” demonstrat.

Această eveniment rămâne un capitol negru în istoria democrației post-decembriste, iar datoria de a face dreptate și a stabili adevărul moral rămâne o prioritate esențială pentru societatea românească.